Arhivele lunare: februarie 2013

Vorbiţi! Noi vă ascultăm!

Înconjurat de marii scriitori ai literaturii române, stau pe scaun nu departe de masa profesorului. Pe ea sunt două registre maro, o carte groasă din 1954 şi încă nişte cărţi: Ana Blandiana „Întâmplări cu Arbajic”, O istorie critică a literaturii din Basarabia, Eseuri (la fel din Basarabia), poezii de Labiş şi două cărţi de-ale lui Leahu…Nicolae. Un profesor zâmbăreţ care mult vorbeşte şi gesticulează la fel de mult. De mai multe ori am observat că foarte des dă din picioare ceea ce-mi face impresia că dumnealui are nevoie să iasă afară sau respectivele mişcări sunt anormale şi involuntare deoarece sunt repetitive, care survin brusc şi sunt de scurtă durată. Sincer să spun, nu mă deranjează aceasta la moment, deoarece povesteşte nişte lucruri interesante, dar într-un mod plictisitor. Foarte plictisitor! )))
Între timp mă mai uit la colegi. E chiar interesant. Irina ascultă, Olesea ascultă, Tanea îşi dă mâinile cu cremă, Noie se ţine de cap, George scrie, Diana prinde muşte, Rodica desenează, Dina îşi „tencuieşte” faţa, Doina îşi roade unghiile, Luminiţa stă cu capul pe bancă, Dana se joacă pe telefon, Cătălina ascultă, Victoria şi Daniela vorbesc, Feodora mănâncă, Corina cască într-una, eu scriu ceea ce citeşti acum, nu ascult. Profesorul vorbeşte despre fostul deputat în parlament, Vasile Nedelciuc. Olesea nu mai ascultă.
Încă 50 de minute până la sunet. Aflu acum că spitalul de psihiatrie din Bălţi este unul din cele mai mari spitale de psihiatrie din fosta Uniune Sovietică. Şi că a fost construit după standarde tehnologice de înaltă protecţie. Interesant! El ne tot spune chestii interesante, dar Olesea se uită pe geam, Tanea se uită pe pereţi, Noie de cap se tot ţine, Dina se hlizeşte, Rodica desenează, Doina tot cu unghiile se chinuie, Luminiţa tot stă cu capul pe bancă, Cătălina ascultă (parcă), Victoria şi Daniela continuă să vorbească, Corina se uită indiferent la profesor, Feodora tot mănâncă, profesorul vorbeşte.
Nu pot zice că e doar vina lui că fiecare face ce vrea, deoarece lenea de a „destupa” urechile prevala. Feodora a terminat de mâncat iar eu m-am săturat să scriu.